Din '68 la 69. Asa o fac francezii.

Al 40-lea aniversar dedicat Mai '68 a fost scuza invocata de sociologii din Hexagon pentru a studia comportamentul sexual francez. Un mod de a verifica daca liberarea sexuala, constiinta feminista si presupusa agonie a falocratiei si-au facut loc in societatea transpirenaica.

Cum o fac francezii? Verbul a face se manuieste in acest caz precum o alternativa prudenta si mohorata in fata altor expresii mai explicite. Copulare, ar spune ornitologii. A fornica, tuna Chirac.

Atunci, cum o fac francezii? Se desprinde din studiu o tendinta de echilibru intre obiceiurile si afitiunile amatoare ale barbatilor si femeilor. Incepand cu transa de initiere. Femeile din '68 pierdeau virginitatea la 20,6 ani. Acum 'se ofera' la 17,6 ani, o referinta practicamente identica cu baietii (17,2). Cu o diferenta: ele cauta un amant cel putin cinci ani mai in varsta si experimentat, ca nu cumva, se spune, ca neindeletnicirea pustiului sa nu se afle la inaltimea expectativelor actului.

'Actul' e o alta forma de exprimare mohorata care a substituit formule rusinoase de uz comun in limbajul profanatoriu. Copulare, spun ornitologii. A fornica, sustine Chirac. De data asta, imi vine in minte acel afroism a lui Henry Kissinger pe care presedintele francez l-a converit in primul mandament: "Puterea este afrodisiacul absolut".

Nicolas Sarkozy a priceput mesajul si i-a cautat toate lecturile, dar nu o sa ne distragem atentia de la studiul sociologic nici de la concluziile sale. De exemplu, diferentele care se observa in respect la numarul de amanti care jongleaza, adica, traiectoria barbatilor si femeilor din Franta. Ei confeseaza ca au impartit patul si relatiile sexuale cu 12 companii feminine (nu simultan, a se intelege). Iar ele recunosc ca si-au puso cu o medie de 5,1 barbati. Cu mult mai multi decat in statisticile din '68 (1,9) sau recentul 1992 (4).

Progresul a afectat si obiceiurile masturbatorii. Frantuzoaicele care se stimuleaza sexualmente pe ele insasi dupa intamplarile saizecisioptiste erau doar 16% din populatie. Acum au crescut pana la 60%. Insa departe de capacitatea onanista masculina (90% din barbati comit cel mai singuratic act impur) si aproape de noile formule aseptice de placere sexuala. Adica, Internetul si polifaceticele medii de expresie audiovizuala. Cu alta diferenta: barbatul francez prefera a degusta in solitar filmul pornografic si a sari peste continutul preliminar, in timp ce femeia franceza e mai partidara de a impartii spectacolul cu perechea.

Studiul, dupa cum putem vedea, nu ofera mari surprize. Nici macar in obiceiurile extravagante. E adevarat ca sexul oral s-a convertit in o practica normala si cotidiana atat in cazul barbatilor, cat si in cel al femeilor, dar in mesajul oferit de 'Ultimul tango in Paris' subliminalul nu a facut furori in Franta, spun datele ca doar 14% din barbatii si 9% din femeile din Hexagon recurg a ceea ce Fellini a denumit placerea 'l’intimitá posteriore'.

Ne atrage atentia, in final, procentajul vecinilor nostrii care raman virgini pe toata durata existentei - 10% din femei si 6,6% din barbati-, desi aspectul cel mai surprinzator din acest studiu e exact concluzia acestui studiu: 35% din francezi declara a avea o viata sexuala satisfactorie. Mai putin decat francezele (44%), si destul de departe de extazul in care zic spaniolii ca se afla. Cine minte? (Va a ser que nosotros)

Prostitutie in Chicago

Legea ofertei si cererii. Piata libera in stare pura. Fara reguli. Visul lui Adam Smith, Friedrich Hayek si Milton Friedman. No exista ajutoate din partea statului sub forma de venituri de somaj, nici linii de credite aditionale la banci cand acestea au imprumutat mai multi bani decat exista in cont, nici nationalizari de entitati fata de care s-a exagerat in a oferii credite, nici oportune bariere asupra procentajului.

Unde exista un asemenea paradis al liberalismului? Pe piata prostitutiei stradale din Chicago.

In teza de lucrare stintifica: "Streel Level Prostitution", la care lucreaza profesorul Sudhir Alladi Venkatesh (Universitatea Harvard) si colegul sau Steven Levitt, din Chicago.

Venkatesh este un expert in economica subterana, in parte datorita interesului sau in a sti "ce se intampla cand Guvernul nu se afla in capacitatea de a impune reguli schimbarilor economice". Si Levitt este coautorul best-sellerului "Freakonomics", in care se expun o serie de cazuri in care analizele economice se aplica unor chestiuni care in teorie raman indepartate de aceasta disciplina precum, de exemplu, avortul si nivelul de delicventa (dupa parerea unor economisti, cu cat sunt mai multe avorturile, se produce mai putina delicventa, pentru ca avorteaza femeile cu venituri mici, de obicei marginalizate, ale caror copii au mai multe posibilitati de a comite infractiuni. Cu alte cuvine: este vorba despre a ucide cu caracter preventiv potentialul infractor inainte de a se naste).

Paperul lui Venkatesh si Levitt inca nu este pregatit pentru publicare, desi amandoi l-au prezentat in Ianuarie in reuniunea anuala a 'American Economic Association', sinodul teoreticienilor economisti din US. Concluziile lor sunt, mai mult sau mai putin, suprinzatoare. Tineti cont ca in US prostitutia este o infractiune cu caracter penal:

1) Prostituatele care fac strada in zona sud din Chicago (zona cea mai saraca din oras, formata de mari ghettorui de negrii si sudamericani) castiga intre 25 si 30 de dolari (intre 17 si 20 de euro) pe ora, adica, de patru ori mai mult decat ceea ce ar fi salariile lor daca ar lucra in activitati legale. Asta indica ca, sub alta forma, venitul le-ar fi salariul minim, sau chiar mai putin.

2) Insa, aceste venituri inalte sunt o prima de risc. Prostitutia stradala este o activitate foarte periculoasa. Si nu doar din cauza violentei. Un exemplu: Prezervativele abia se folosesc in 25% din contactele sexuale.

3) Pestii sunt un factor de beneficiu. Unde dansii opereaza, femeilor le merge mai bine. Asta se intampla pentru ca proxenetii "asigura protectie si platesc salarii de acord cu eficienta" fiecarei femei.

4) Oferta de prostituate este foarte elastica. De exemplu, pe 4 Iulie, Ziua Nationala a Americii, cerinta de sex contra plata explodeaza, adica, se formeaza un shock in cerinta, exact cam ceea ce se intampla cu petrolul datorita industralizarii Chinei si Indiei. Dar, contrar celor de la OPEP, prostituatele din Chicago sunt in stare sa acopere cresterea de cerinta fara dificultate (o alta problema a pietei petrolului este specula; in Chicago, desi exista o piata a viitorulu de materii prime, nu exista o piata de viitoare prostituate care sa arunce in aer preturile).

5) Si, cel mai ireal: desi prostitutia se "plateste" cu puscarie, "o prostituata are mai multe posibilitati sa faca sex cu un politai decat sa fie arestata de catre acesta". Deci, se demonstreaza, efectivamente, ca aceasta este o piata libera perfecta.

Hayeck niciodata nu a gandit in mana invizibila a lui Adam Smith, facuta carne, in, de exemplu, prostitutia din La Villita, cel mai mare ghetou latino din US, la marginea Los Angelesului.

Carrie si 'Carrietele'

Toata lumea cunoaste sindromul femeii Cosmopolitan. Anume 'Sexo en Nueva York', 'Cashmere Mafia' si 'Lipstick Jungle'. Tuturor ne sunt bine cunoscute Carrie, Mia si Wendy. Acum, ca le cunoastem pe toate trei, putem intra in comparatii. Mereu sunt uracioase, spune topicul, in acest caz cele trei comparabile, iubite de catre unii, injurate de catre altii. Pentru absurde, imposibile, false, machiste, iluzionate si prescindibile. Cele doua larve a reginei 'Sexo en Nueva York' se infrunta astazi cu atotputernica lor mama Sarah Jessica - Carrie. Nu e vorba atat de mult despre cine va castiga, cat despre care din ele va pierde cel mai putin in incercarea de a demonstra, prin rolurile interpretate, ca este cea mai buna.

CARRIE (SARAH JESSICA PARKER) a inventat propria sa categorie precum personaj si femeie, in timp ce propria doamna Parker facea cam tot acelasi lucru. Personajul Carrie s-a convertit in simbolul unui New York existent, da, dar exagerand pana la limite oripilante si trecand prin mii de flitre purificatoare. Actrita a trecut de la a fi ratusca cea urata (pentru ca este urata) a Hollywoodului la a se converti in o celebrity absoluta, creatoare maxima de tendinte si puternica femeie de afaceri al carui product fundamental (a se tine cont: Madonna) nu e altul decat ea insasi.

Cine este? o mica scriitoare newyorkeza, ziarista de mana a doua si eventual colaboratoare a unei reviste de moda, un loc de munca care (a s e tine cont: science-fiction) ii permite sa isi mentina un cochet apartament pe care il imparte cu milioanele de dolari cheltuiti pe haine si pantofi de firme care pe Imelda Marcos o faceau sa se schimbe la fata. Sentimentalmente, o egoista perturbata.

De ce ne place? Pentru ca are momente in care este brilianta, pentru ca dragostea sa fata de mediul urban si independenta e contagioasa, si pentru ca fara ea acest post blog nu ar fi existat.

De ce nu ne place? Pentru ca e o isterica si o semi-alcoolica, pentru ca atractivul ei sexual e zero si pentru ca mesajul ei, in fond, da dovada de un sexism din cel mai prost.


MIA (LUCY LIU) e 'una buna' pe hartie, dar odata vazuta in 'Cashmere Mafia', nici ea, nici seria in care apare nu merita nimic. O incercare nobila, spun unii. O caterinca, zic eu.

Cine este? O femeie de afaceri agresiva si de marimea 'de buzunar', metafora adoptata datorita diversitatii rasiale din New York, care poarta o lupta interna intre buna persoana care crede ca este si tarfa business-clas care este obligata sa fie pentru a isi mentine un tren al vietii care include (ironic: ce noutate) modele delirante si scumpe in marimea XXS.

De ce ne place? Pentru ca Lucy Liu nu e o actrita chiar atat de rea, pentru ca deja s-a interpretat pe ea insasi in 'Sexo en Nueva York', si pentru ca ceva trebuia sa ne placa din acest dezastru de serie.

De ce nu ne place? Pentru ca dupa ce s-a lasat atat de mult dorita, aceasta serie este un gunoi, iar ea, un gunoi de personaj, pentru ca era dificil sa fi mai tarfa si mai stupida decat Carrie Bradshaw, iar ea l-a obtinut si pentru ca a crezut (Lucy) ca aceasta era marea rampa de lansare spre celebritatea galactica, iar (Mia) ca poti fi catea din cand in cand, printre altele (nu: nu e una, alta, sau bipolar).


WENDY (BROOKE SHIELDS) si al sau 'Lipstick Jungle' au suavizat acel gust amar (acela care ramane dupa ce saruti o femeie excesiv de machiata) pe care l-a lasat 'Cashmere...', cu dozele sale reduse de ordinarism si glamour pentru frizerite, ritmul sau cel bun si si tonul sau realist (nota: realism unde e cazul).

Cine este? Femeie de afaceri, mama, sotie, prietena si clovn, toate in acelasi timp. Cu fizicul mare, ultra-american si inca destul de atractiv a lui Brooke Shields si fara (aproape) niciunul din ticurile lui Carrie-Sarah Jessica, unul din personajele feminine care a facut cel mai mult rau creativitatii scenaristilor contemporani.

De ce ne place? Pentru ca nu in plasa acelui 'fashionism' care le face atat de ridicule pe cele doua adversare, pentru ca naturalitatea sa (desi la asemenea inaltimi, e un pic fortata) se mentine in a fi fotogenica si pentru ca, pe langa 'Cashmere...' ne place pana si Carla Duval interpretando pe Julieta.

De ce nu ne place? Faptul ca 'Cashmere..' e sinistra nu o face pe 'Lipstick..' buna, ci doar mai putin mediocra si pentru ca deja a devenit comod sa ne hranim toti din farfuria de neofeminism fictional, din mainile sale libere, gentile sale scumpe si facialele Chanel ale lui Brooke Shields.

Bhutto, best seller din cripta

Cum se intampla cu bunii pictori si stelele rockului care nu mai sunt in pas cu moda, Benazir Bhutto a trebuit sa moara pentru ca operele sale scrise sa fie bestsellers internationale. Librariile din toata lumea au redescoperit biografia sa, 'Fiica Estului' (Editorial Seix Barral, 1989), pentru a o expune in locurile cele mai vizibile, profitand de comercializarea masacrului.

Editura HarperCollins a decis accelerarea publicarii manuscrisului pe care l-au primit de la fosta prim ministru cu putin timp inainte de moartea sa, si pentru care au platit in avans suma de 50.000E. Lucrarea, care va fi la strada in Februarie, cu luni inainte de data initiala stabilita cu anterioritate, se poate dovedi a fi un bestseller al anului, conform unor surse ale editurii. Cartea poarta numele "Reconciliere: Islam, Democratie si Occident" , o lucrare asupra planurilor lui Bhutto de a crea un pod de toleranta intre lumea musulmana si cea crestina.

Comerciantii pakistanezi nu au vrut nici ei sa piarda aceasta ocazie. Redeschiderea magazinelor dupa zile de agitatie a adus ca noutate o colectie in toata regula de DVDuri cu discursuri, campanii electorale si imagini de cand inca era in viata a politicienei pakistaneze. Postere, pins si fotografii sunt expuse in piete si centre comerciale, langa obiecte comemorative ale tatalui sau, Zulfikar Ali Bhutto. "Lumea vine si cauta orice chestie care are de a face cu ea, in special fotografii de cand era copila si in care apare impreuna cu tatal sau", spune Fahim, care are un mic magazin in care se vinde aproape orice, in Rawalpindi. Librariile din Islamabad si Lahore asigura ca cererile pentru 'Fiica Estului' s-au multiplicat de zece ori.

In spate a ramas orice urma critica asupra celor doua Guverne ale sale, blocate de coruptie si inactivitate, divizarile familiare care au facuto sa se infrunte cu mama sa, fratii sai si familia sa politica sau acuzatiile justitiei pakistaneze si elvetiene care o implicau in spalari de bani si alte abuzuri. Bhutto, la o saptamana dupa moartea sa, a devenit un nou icon international.

A fost un timp cand, pentru a ajunge la acest status, era nevoie de ani si decenii - de la Mao la Che -, dar nu in epoca internetului. Imaginile video ale asesinatului carui victima i-a cazut Bhutto sunt printre cele mai vazut pe Youtube, iar technocomertul in jurul imaginii acestei "printese a democratiei" pakistaneza abia a inceput. "In curand o sa primim steaguri cu culorile Pakistanului si imaginea sa. Vor fi un hit total" spune Fahim, comerciantul din Rawalpindi.

Mitologia digitala

Ca orice manifestare umana inconjurata de secole de represiune si diverse intoxicari mediatice, sexualitatea sufera de o plaga de mituri, multe din ele inca utilizate de catre inconstientul colectiv. Sunt o gramada, iar majoritatea stau la originea unor multe intrebari si dureri de cap totalmente innecesare.

Sa vedem, prin a cita cateva: barbatii sunt mai sexuali decat femeile; sexualitatea dispare odata cu inaintarea in varsta; homosexualitatea si pedofilia merg mana in mana; masturbarea este daunatoare, sau in cazu "mai fericite", masturbarea feminina este inexistenta. Ce mai, un catalog de idei comune si imprecise, care inca bantuie printre noi, si nu numai in creierasele multor episcopi catolici.

In legatura cu ultimul mit citat, putem zice ca ne aflam in fata unuia din cel mai extins. Un adevarat tabu. Se presupune ca masturbarea e o manifestatie tipica si entuziasta a barbatului, in special pe durata adolescentei, destinata a elibera emotiile erotice cauzate de catre revolutia hormonala care se produce la certe si agitate varste. Presupusa dispozitie masculina in a face sex nu conteaza unde, cand si cu cine, provoaca ca majoritatea barbatilor sa continue sa se masturbeze, de o maniera mai calmata, pe toata durata vietii lor. Insa, in ceea ce priveste masturbarea feminina, nu se stie si nu exista raspunsuri, precum casuta care vin in ajutor in sondajele CIS...

Inainte de toate, convine sa lamurim ca barbatii se masturbeaza de-alungul vietii lor si ca nu tot timpul simt nevoia de rock'n'roll (nici macar cei mai sariti de pe fix). Asta pe o parte. In ceea ce priveste masturbarea feminina, da, exista. Si exista pe bune. Tinand cont de toate sondajele facute asupra obiceiurilor sexuale, se calcueaza ca intre 70 si 82 % din femei se masturbeaza in mod cotidian. Faptul ca femeile au trait sexualitatea lor de o maniera tacuta pe durata multor secole, e cauza acestei taceri administrative care troneaza asupra acestei practici.

La traditionalul mister care inconjoara sociologic si cultural masturbarea feminina, trebuie adaugat paradoxul prin care se identifica masturbarea barbatului ca un surplus de energie sexuala, iar in cazul femeii, nesatisfacere si o purtare sexuala ciudata. Inca o data, nici una, nici alta. Masturbarea nu trebuie asociata cu singuratatea, nici cu carente sentimentale. De fapt, la fel de bine poate forma parte in relatiile sexuale normale ale unui cuplu, precum element al unui joc picant sau pentru a explora partenerul.

Precum in toate chestiunile relationate cu sexualitatea umana, cand vorbim deste masturbarea feminina (egal si pentru cea masculina), fiecare maestru poseda un modus-operandi. La traditionala metoda digitala sau acvatica (ma refer la dus) se adauga extraordinarul impuls care l-au experimentat jucariile sexuale si universul de placeri pe care il ofera. In plus, multe femei isi pierd frica cand vine vorba de a vorbii despre diferite sisteme si metode pentru autosatisfacerea sexuala, drept dovada stand blogurile, in care se impart experiente si opinii asupra diverselor practici onaniste. Da, se pare ca timpurile se schimba.

Agonie, moarte si comert

Panoul situata la intrarea in parc asigura ca este vorba despre un "parc natural". In interiorul sau, 1400 de tigrii agonizeaza in custi, unde traiesc neprotejati, fara mancare, asteptandu-si o moarte sigura care formeaza parte integranta a unui negot multimilionar. Corpurile animalelor vor fi spintecate si vandute firmelor asiatice, care frabica din ele de la vin pana la pastile care, se presupune, ofera o potenta vigoare sexuala.

Una dupa alta, zeci de custi se intind pe imensa suprafata a Parcului de Tigrii Xiongsen de Guilin, in China. Majoritatea animalelor au pierdut o mare parte din blana si pana la jumatate din greutatea lor normala. Proprietarul, Chau Wei Sum, spune ca in curand va ramane lipsit de fonduri care sa ii permita sa alimenteze tigrii si ca multi nu vor supravietuii peste iarna. Vesti rele? Nu si pentru el.

Legile chineze au scos comertul cu organe de tigrii in afara legii inca de acum 14 ani, dar Chau si alti patroni fac presiuni asupra autoritatilor pentru a ridica aceste masuri. Planul sau este ca cel putin, sa fie autorizata vanzarea de produse din tigrii reprodusi in captivitate, care au murit din 'motive naturale'. Coincidenta sau nu, fiecare animal mort in Xiongsen este catalogat, prin un certificat, drept: "Cauza a mortii: naturala."

Tigrii din Guilin fac parte din o industrie care doar in China are la dispozitie peste 5000 de tigrii. Grupurile de aparare ale animalelor asigura ca majoritatea operatorilor de parcuri naturale chinezesti trec peste prohibitie, si vand sub forma clandestina corpurile epuizate ale animalelor. Cei care nu sunt executati, dupa ce autoritatile au fost mituite ca sa intoarca privirea in alta parte, sunt abandonati in custile lor pana cand mor de foame. Un exemplar poate aporta pana si 20.000E de castig.

Parcul Xiongsen este cea mai mare ferma de tigrii din China, si cel mai denuntat de catre organizatiile internationale. "Proprietarii vand vin din oseminte de tigru, dar nu o fac public pentru ca este ilegal. Nu au alta optiune. Inainte au dorit sa doneze tigrii la grandini zoologice, dar nimenu nu ii doreste, asa ca ii lasa sa moara", spune o sursa apropiata parcului, in declaratii la agentia Sinopix, care a reusit sa caputereze imagini pentru un reportaj.

Fondul pentru Salvarea Tigrului de ani de zile denunta situatia din parcul Xiongsen, si altele similare impartite pe geografica Chinei. Parcul s-a facut deja faimos ani in urma, cand au atras turisti pe care ii lasau sa hraneasca tigrii cu alte animale vii, intrun spectacol care inca se poate vizualiza pe Youtube.

Aproape fara control din partea autoritatilor si cu milioane de consumatori asiatici asteptand rezultate divine datorita resurselor medicale obtinute din tigru, viitorul celor 1400 de exemplare din Guilin pare a fi decis. Agonie, moarte si comert pe piata neagra.