Legea ofertei si cererii. Piata libera in stare pura. Fara reguli. Visul lui Adam Smith, Friedrich Hayek si Milton Friedman. No exista ajutoate din partea statului sub forma de venituri de somaj, nici linii de credite aditionale la banci cand acestea au imprumutat mai multi bani decat exista in cont, nici nationalizari de entitati fata de care s-a exagerat in a oferii credite, nici oportune bariere asupra procentajului.
Unde exista un asemenea paradis al liberalismului? Pe piata prostitutiei stradale din Chicago.
In teza de lucrare stintifica: "Streel Level Prostitution", la care lucreaza profesorul Sudhir Alladi Venkatesh (Universitatea Harvard) si colegul sau Steven Levitt, din Chicago.
Venkatesh este un expert in economica subterana, in parte datorita interesului sau in a sti "ce se intampla cand Guvernul nu se afla in capacitatea de a impune reguli schimbarilor economice". Si Levitt este coautorul best-sellerului "Freakonomics", in care se expun o serie de cazuri in care analizele economice se aplica unor chestiuni care in teorie raman indepartate de aceasta disciplina precum, de exemplu, avortul si nivelul de delicventa (dupa parerea unor economisti, cu cat sunt mai multe avorturile, se produce mai putina delicventa, pentru ca avorteaza femeile cu venituri mici, de obicei marginalizate, ale caror copii au mai multe posibilitati de a comite infractiuni. Cu alte cuvine: este vorba despre a ucide cu caracter preventiv potentialul infractor inainte de a se naste).
Paperul lui Venkatesh si Levitt inca nu este pregatit pentru publicare, desi amandoi l-au prezentat in Ianuarie in reuniunea anuala a 'American Economic Association', sinodul teoreticienilor economisti din US. Concluziile lor sunt, mai mult sau mai putin, suprinzatoare. Tineti cont ca in US prostitutia este o infractiune cu caracter penal:
1) Prostituatele care fac strada in zona sud din Chicago (zona cea mai saraca din oras, formata de mari ghettorui de negrii si sudamericani) castiga intre 25 si 30 de dolari (intre 17 si 20 de euro) pe ora, adica, de patru ori mai mult decat ceea ce ar fi salariile lor daca ar lucra in activitati legale. Asta indica ca, sub alta forma, venitul le-ar fi salariul minim, sau chiar mai putin.
2) Insa, aceste venituri inalte sunt o prima de risc. Prostitutia stradala este o activitate foarte periculoasa. Si nu doar din cauza violentei. Un exemplu: Prezervativele abia se folosesc in 25% din contactele sexuale.
3) Pestii sunt un factor de beneficiu. Unde dansii opereaza, femeilor le merge mai bine. Asta se intampla pentru ca proxenetii "asigura protectie si platesc salarii de acord cu eficienta" fiecarei femei.
4) Oferta de prostituate este foarte elastica. De exemplu, pe 4 Iulie, Ziua Nationala a Americii, cerinta de sex contra plata explodeaza, adica, se formeaza un shock in cerinta, exact cam ceea ce se intampla cu petrolul datorita industralizarii Chinei si Indiei. Dar, contrar celor de la OPEP, prostituatele din Chicago sunt in stare sa acopere cresterea de cerinta fara dificultate (o alta problema a pietei petrolului este specula; in Chicago, desi exista o piata a viitorulu de materii prime, nu exista o piata de viitoare prostituate care sa arunce in aer preturile).
5) Si, cel mai ireal: desi prostitutia se "plateste" cu puscarie, "o prostituata are mai multe posibilitati sa faca sex cu un politai decat sa fie arestata de catre acesta". Deci, se demonstreaza, efectivamente, ca aceasta este o piata libera perfecta.
Hayeck niciodata nu a gandit in mana invizibila a lui Adam Smith, facuta carne, in, de exemplu, prostitutia din La Villita, cel mai mare ghetou latino din US, la marginea Los Angelesului.
25 feb. 2008
15 feb. 2008
Carrie si 'Carrietele'
Toata lumea cunoaste sindromul femeii Cosmopolitan. Anume 'Sexo en Nueva York', 'Cashmere Mafia' si 'Lipstick Jungle'. Tuturor ne sunt bine cunoscute Carrie, Mia si Wendy. Acum, ca le cunoastem pe toate trei, putem intra in comparatii. Mereu sunt uracioase, spune topicul, in acest caz cele trei comparabile, iubite de catre unii, injurate de catre altii. Pentru absurde, imposibile, false, machiste, iluzionate si prescindibile. Cele doua larve a reginei 'Sexo en Nueva York' se infrunta astazi cu atotputernica lor mama Sarah Jessica - Carrie. Nu e vorba atat de mult despre cine va castiga, cat despre care din ele va pierde cel mai putin in incercarea de a demonstra, prin rolurile interpretate, ca este cea mai buna.
CARRIE (SARAH JESSICA PARKER) a inventat propria sa categorie precum personaj si femeie, in timp ce propria doamna Parker facea cam tot acelasi lucru. Personajul Carrie s-a convertit in simbolul unui New York existent, da, dar exagerand pana la limite oripilante si trecand prin mii de flitre purificatoare. Actrita a trecut de la a fi ratusca cea urata (pentru ca este urata) a Hollywoodului la a se converti in o celebrity absoluta, creatoare maxima de tendinte si puternica femeie de afaceri al carui product fundamental (a se tine cont: Madonna) nu e altul decat ea insasi.
Cine este? o mica scriitoare newyorkeza, ziarista de mana a doua si eventual colaboratoare a unei reviste de moda, un loc de munca care (a s e tine cont: science-fiction) ii permite sa isi mentina un cochet apartament pe care il imparte cu milioanele de dolari cheltuiti pe haine si pantofi de firme care pe Imelda Marcos o faceau sa se schimbe la fata. Sentimentalmente, o egoista perturbata.
De ce ne place? Pentru ca are momente in care este brilianta, pentru ca dragostea sa fata de mediul urban si independenta e contagioasa, si pentru ca fara ea acest post blog nu ar fi existat.
De ce nu ne place? Pentru ca e o isterica si o semi-alcoolica, pentru ca atractivul ei sexual e zero si pentru ca mesajul ei, in fond, da dovada de un sexism din cel mai prost.
MIA (LUCY LIU) e 'una buna' pe hartie, dar odata vazuta in 'Cashmere Mafia', nici ea, nici seria in care apare nu merita nimic. O incercare nobila, spun unii. O caterinca, zic eu.
Cine este? O femeie de afaceri agresiva si de marimea 'de buzunar', metafora adoptata datorita diversitatii rasiale din New York, care poarta o lupta interna intre buna persoana care crede ca este si tarfa business-clas care este obligata sa fie pentru a isi mentine un tren al vietii care include (ironic: ce noutate) modele delirante si scumpe in marimea XXS.
De ce ne place? Pentru ca Lucy Liu nu e o actrita chiar atat de rea, pentru ca deja s-a interpretat pe ea insasi in 'Sexo en Nueva York', si pentru ca ceva trebuia sa ne placa din acest dezastru de serie.
De ce nu ne place? Pentru ca dupa ce s-a lasat atat de mult dorita, aceasta serie este un gunoi, iar ea, un gunoi de personaj, pentru ca era dificil sa fi mai tarfa si mai stupida decat Carrie Bradshaw, iar ea l-a obtinut si pentru ca a crezut (Lucy) ca aceasta era marea rampa de lansare spre celebritatea galactica, iar (Mia) ca poti fi catea din cand in cand, printre altele (nu: nu e una, alta, sau bipolar).
WENDY (BROOKE SHIELDS) si al sau 'Lipstick Jungle' au suavizat acel gust amar (acela care ramane dupa ce saruti o femeie excesiv de machiata) pe care l-a lasat 'Cashmere...', cu dozele sale reduse de ordinarism si glamour pentru frizerite, ritmul sau cel bun si si tonul sau realist (nota: realism unde e cazul).
Cine este? Femeie de afaceri, mama, sotie, prietena si clovn, toate in acelasi timp. Cu fizicul mare, ultra-american si inca destul de atractiv a lui Brooke Shields si fara (aproape) niciunul din ticurile lui Carrie-Sarah Jessica, unul din personajele feminine care a facut cel mai mult rau creativitatii scenaristilor contemporani.
De ce ne place? Pentru ca nu in plasa acelui 'fashionism' care le face atat de ridicule pe cele doua adversare, pentru ca naturalitatea sa (desi la asemenea inaltimi, e un pic fortata) se mentine in a fi fotogenica si pentru ca, pe langa 'Cashmere...' ne place pana si Carla Duval interpretando pe Julieta.
De ce nu ne place? Faptul ca 'Cashmere..' e sinistra nu o face pe 'Lipstick..' buna, ci doar mai putin mediocra si pentru ca deja a devenit comod sa ne hranim toti din farfuria de neofeminism fictional, din mainile sale libere, gentile sale scumpe si facialele Chanel ale lui Brooke Shields.
CARRIE (SARAH JESSICA PARKER) a inventat propria sa categorie precum personaj si femeie, in timp ce propria doamna Parker facea cam tot acelasi lucru. Personajul Carrie s-a convertit in simbolul unui New York existent, da, dar exagerand pana la limite oripilante si trecand prin mii de flitre purificatoare. Actrita a trecut de la a fi ratusca cea urata (pentru ca este urata) a Hollywoodului la a se converti in o celebrity absoluta, creatoare maxima de tendinte si puternica femeie de afaceri al carui product fundamental (a se tine cont: Madonna) nu e altul decat ea insasi.
Cine este? o mica scriitoare newyorkeza, ziarista de mana a doua si eventual colaboratoare a unei reviste de moda, un loc de munca care (a s e tine cont: science-fiction) ii permite sa isi mentina un cochet apartament pe care il imparte cu milioanele de dolari cheltuiti pe haine si pantofi de firme care pe Imelda Marcos o faceau sa se schimbe la fata. Sentimentalmente, o egoista perturbata.
De ce ne place? Pentru ca are momente in care este brilianta, pentru ca dragostea sa fata de mediul urban si independenta e contagioasa, si pentru ca fara ea acest post blog nu ar fi existat.
De ce nu ne place? Pentru ca e o isterica si o semi-alcoolica, pentru ca atractivul ei sexual e zero si pentru ca mesajul ei, in fond, da dovada de un sexism din cel mai prost.
MIA (LUCY LIU) e 'una buna' pe hartie, dar odata vazuta in 'Cashmere Mafia', nici ea, nici seria in care apare nu merita nimic. O incercare nobila, spun unii. O caterinca, zic eu.
Cine este? O femeie de afaceri agresiva si de marimea 'de buzunar', metafora adoptata datorita diversitatii rasiale din New York, care poarta o lupta interna intre buna persoana care crede ca este si tarfa business-clas care este obligata sa fie pentru a isi mentine un tren al vietii care include (ironic: ce noutate) modele delirante si scumpe in marimea XXS.
De ce ne place? Pentru ca Lucy Liu nu e o actrita chiar atat de rea, pentru ca deja s-a interpretat pe ea insasi in 'Sexo en Nueva York', si pentru ca ceva trebuia sa ne placa din acest dezastru de serie.
De ce nu ne place? Pentru ca dupa ce s-a lasat atat de mult dorita, aceasta serie este un gunoi, iar ea, un gunoi de personaj, pentru ca era dificil sa fi mai tarfa si mai stupida decat Carrie Bradshaw, iar ea l-a obtinut si pentru ca a crezut (Lucy) ca aceasta era marea rampa de lansare spre celebritatea galactica, iar (Mia) ca poti fi catea din cand in cand, printre altele (nu: nu e una, alta, sau bipolar).
WENDY (BROOKE SHIELDS) si al sau 'Lipstick Jungle' au suavizat acel gust amar (acela care ramane dupa ce saruti o femeie excesiv de machiata) pe care l-a lasat 'Cashmere...', cu dozele sale reduse de ordinarism si glamour pentru frizerite, ritmul sau cel bun si si tonul sau realist (nota: realism unde e cazul).
Cine este? Femeie de afaceri, mama, sotie, prietena si clovn, toate in acelasi timp. Cu fizicul mare, ultra-american si inca destul de atractiv a lui Brooke Shields si fara (aproape) niciunul din ticurile lui Carrie-Sarah Jessica, unul din personajele feminine care a facut cel mai mult rau creativitatii scenaristilor contemporani.
De ce ne place? Pentru ca nu in plasa acelui 'fashionism' care le face atat de ridicule pe cele doua adversare, pentru ca naturalitatea sa (desi la asemenea inaltimi, e un pic fortata) se mentine in a fi fotogenica si pentru ca, pe langa 'Cashmere...' ne place pana si Carla Duval interpretando pe Julieta.
De ce nu ne place? Faptul ca 'Cashmere..' e sinistra nu o face pe 'Lipstick..' buna, ci doar mai putin mediocra si pentru ca deja a devenit comod sa ne hranim toti din farfuria de neofeminism fictional, din mainile sale libere, gentile sale scumpe si facialele Chanel ale lui Brooke Shields.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)