Cum se intampla cu bunii pictori si stelele rockului care nu mai sunt in pas cu moda, Benazir Bhutto a trebuit sa moara pentru ca operele sale scrise sa fie bestsellers internationale. Librariile din toata lumea au redescoperit biografia sa, 'Fiica Estului' (Editorial Seix Barral, 1989), pentru a o expune in locurile cele mai vizibile, profitand de comercializarea masacrului.
Editura HarperCollins a decis accelerarea publicarii manuscrisului pe care l-au primit de la fosta prim ministru cu putin timp inainte de moartea sa, si pentru care au platit in avans suma de 50.000E. Lucrarea, care va fi la strada in Februarie, cu luni inainte de data initiala stabilita cu anterioritate, se poate dovedi a fi un bestseller al anului, conform unor surse ale editurii. Cartea poarta numele "Reconciliere: Islam, Democratie si Occident" , o lucrare asupra planurilor lui Bhutto de a crea un pod de toleranta intre lumea musulmana si cea crestina.
Comerciantii pakistanezi nu au vrut nici ei sa piarda aceasta ocazie. Redeschiderea magazinelor dupa zile de agitatie a adus ca noutate o colectie in toata regula de DVDuri cu discursuri, campanii electorale si imagini de cand inca era in viata a politicienei pakistaneze. Postere, pins si fotografii sunt expuse in piete si centre comerciale, langa obiecte comemorative ale tatalui sau, Zulfikar Ali Bhutto. "Lumea vine si cauta orice chestie care are de a face cu ea, in special fotografii de cand era copila si in care apare impreuna cu tatal sau", spune Fahim, care are un mic magazin in care se vinde aproape orice, in Rawalpindi. Librariile din Islamabad si Lahore asigura ca cererile pentru 'Fiica Estului' s-au multiplicat de zece ori.
In spate a ramas orice urma critica asupra celor doua Guverne ale sale, blocate de coruptie si inactivitate, divizarile familiare care au facuto sa se infrunte cu mama sa, fratii sai si familia sa politica sau acuzatiile justitiei pakistaneze si elvetiene care o implicau in spalari de bani si alte abuzuri. Bhutto, la o saptamana dupa moartea sa, a devenit un nou icon international.
A fost un timp cand, pentru a ajunge la acest status, era nevoie de ani si decenii - de la Mao la Che -, dar nu in epoca internetului. Imaginile video ale asesinatului carui victima i-a cazut Bhutto sunt printre cele mai vazut pe Youtube, iar technocomertul in jurul imaginii acestei "printese a democratiei" pakistaneza abia a inceput. "In curand o sa primim steaguri cu culorile Pakistanului si imaginea sa. Vor fi un hit total" spune Fahim, comerciantul din Rawalpindi.
17 ian. 2008
14 ian. 2008
Mitologia digitala
Ca orice manifestare umana inconjurata de secole de represiune si diverse intoxicari mediatice, sexualitatea sufera de o plaga de mituri, multe din ele inca utilizate de catre inconstientul colectiv. Sunt o gramada, iar majoritatea stau la originea unor multe intrebari si dureri de cap totalmente innecesare.
Sa vedem, prin a cita cateva: barbatii sunt mai sexuali decat femeile; sexualitatea dispare odata cu inaintarea in varsta; homosexualitatea si pedofilia merg mana in mana; masturbarea este daunatoare, sau in cazu "mai fericite", masturbarea feminina este inexistenta. Ce mai, un catalog de idei comune si imprecise, care inca bantuie printre noi, si nu numai in creierasele multor episcopi catolici.
In legatura cu ultimul mit citat, putem zice ca ne aflam in fata unuia din cel mai extins. Un adevarat tabu. Se presupune ca masturbarea e o manifestatie tipica si entuziasta a barbatului, in special pe durata adolescentei, destinata a elibera emotiile erotice cauzate de catre revolutia hormonala care se produce la certe si agitate varste. Presupusa dispozitie masculina in a face sex nu conteaza unde, cand si cu cine, provoaca ca majoritatea barbatilor sa continue sa se masturbeze, de o maniera mai calmata, pe toata durata vietii lor. Insa, in ceea ce priveste masturbarea feminina, nu se stie si nu exista raspunsuri, precum casuta care vin in ajutor in sondajele CIS...
Inainte de toate, convine sa lamurim ca barbatii se masturbeaza de-alungul vietii lor si ca nu tot timpul simt nevoia de rock'n'roll (nici macar cei mai sariti de pe fix). Asta pe o parte. In ceea ce priveste masturbarea feminina, da, exista. Si exista pe bune. Tinand cont de toate sondajele facute asupra obiceiurilor sexuale, se calcueaza ca intre 70 si 82 % din femei se masturbeaza in mod cotidian. Faptul ca femeile au trait sexualitatea lor de o maniera tacuta pe durata multor secole, e cauza acestei taceri administrative care troneaza asupra acestei practici.
La traditionalul mister care inconjoara sociologic si cultural masturbarea feminina, trebuie adaugat paradoxul prin care se identifica masturbarea barbatului ca un surplus de energie sexuala, iar in cazul femeii, nesatisfacere si o purtare sexuala ciudata. Inca o data, nici una, nici alta. Masturbarea nu trebuie asociata cu singuratatea, nici cu carente sentimentale. De fapt, la fel de bine poate forma parte in relatiile sexuale normale ale unui cuplu, precum element al unui joc picant sau pentru a explora partenerul.
Precum in toate chestiunile relationate cu sexualitatea umana, cand vorbim deste masturbarea feminina (egal si pentru cea masculina), fiecare maestru poseda un modus-operandi. La traditionala metoda digitala sau acvatica (ma refer la dus) se adauga extraordinarul impuls care l-au experimentat jucariile sexuale si universul de placeri pe care il ofera. In plus, multe femei isi pierd frica cand vine vorba de a vorbii despre diferite sisteme si metode pentru autosatisfacerea sexuala, drept dovada stand blogurile, in care se impart experiente si opinii asupra diverselor practici onaniste. Da, se pare ca timpurile se schimba.
Sa vedem, prin a cita cateva: barbatii sunt mai sexuali decat femeile; sexualitatea dispare odata cu inaintarea in varsta; homosexualitatea si pedofilia merg mana in mana; masturbarea este daunatoare, sau in cazu "mai fericite", masturbarea feminina este inexistenta. Ce mai, un catalog de idei comune si imprecise, care inca bantuie printre noi, si nu numai in creierasele multor episcopi catolici.
In legatura cu ultimul mit citat, putem zice ca ne aflam in fata unuia din cel mai extins. Un adevarat tabu. Se presupune ca masturbarea e o manifestatie tipica si entuziasta a barbatului, in special pe durata adolescentei, destinata a elibera emotiile erotice cauzate de catre revolutia hormonala care se produce la certe si agitate varste. Presupusa dispozitie masculina in a face sex nu conteaza unde, cand si cu cine, provoaca ca majoritatea barbatilor sa continue sa se masturbeze, de o maniera mai calmata, pe toata durata vietii lor. Insa, in ceea ce priveste masturbarea feminina, nu se stie si nu exista raspunsuri, precum casuta care vin in ajutor in sondajele CIS...
Inainte de toate, convine sa lamurim ca barbatii se masturbeaza de-alungul vietii lor si ca nu tot timpul simt nevoia de rock'n'roll (nici macar cei mai sariti de pe fix). Asta pe o parte. In ceea ce priveste masturbarea feminina, da, exista. Si exista pe bune. Tinand cont de toate sondajele facute asupra obiceiurilor sexuale, se calcueaza ca intre 70 si 82 % din femei se masturbeaza in mod cotidian. Faptul ca femeile au trait sexualitatea lor de o maniera tacuta pe durata multor secole, e cauza acestei taceri administrative care troneaza asupra acestei practici.
La traditionalul mister care inconjoara sociologic si cultural masturbarea feminina, trebuie adaugat paradoxul prin care se identifica masturbarea barbatului ca un surplus de energie sexuala, iar in cazul femeii, nesatisfacere si o purtare sexuala ciudata. Inca o data, nici una, nici alta. Masturbarea nu trebuie asociata cu singuratatea, nici cu carente sentimentale. De fapt, la fel de bine poate forma parte in relatiile sexuale normale ale unui cuplu, precum element al unui joc picant sau pentru a explora partenerul.
Precum in toate chestiunile relationate cu sexualitatea umana, cand vorbim deste masturbarea feminina (egal si pentru cea masculina), fiecare maestru poseda un modus-operandi. La traditionala metoda digitala sau acvatica (ma refer la dus) se adauga extraordinarul impuls care l-au experimentat jucariile sexuale si universul de placeri pe care il ofera. In plus, multe femei isi pierd frica cand vine vorba de a vorbii despre diferite sisteme si metode pentru autosatisfacerea sexuala, drept dovada stand blogurile, in care se impart experiente si opinii asupra diverselor practici onaniste. Da, se pare ca timpurile se schimba.
8 ian. 2008
Agonie, moarte si comert
Panoul situata la intrarea in parc asigura ca este vorba despre un "parc natural". In interiorul sau, 1400 de tigrii agonizeaza in custi, unde traiesc neprotejati, fara mancare, asteptandu-si o moarte sigura care formeaza parte integranta a unui negot multimilionar. Corpurile animalelor vor fi spintecate si vandute firmelor asiatice, care frabica din ele de la vin pana la pastile care, se presupune, ofera o potenta vigoare sexuala.
Una dupa alta, zeci de custi se intind pe imensa suprafata a Parcului de Tigrii Xiongsen de Guilin, in China. Majoritatea animalelor au pierdut o mare parte din blana si pana la jumatate din greutatea lor normala. Proprietarul, Chau Wei Sum, spune ca in curand va ramane lipsit de fonduri care sa ii permita sa alimenteze tigrii si ca multi nu vor supravietuii peste iarna. Vesti rele? Nu si pentru el.
Legile chineze au scos comertul cu organe de tigrii in afara legii inca de acum 14 ani, dar Chau si alti patroni fac presiuni asupra autoritatilor pentru a ridica aceste masuri. Planul sau este ca cel putin, sa fie autorizata vanzarea de produse din tigrii reprodusi in captivitate, care au murit din 'motive naturale'. Coincidenta sau nu, fiecare animal mort in Xiongsen este catalogat, prin un certificat, drept: "Cauza a mortii: naturala."
Tigrii din Guilin fac parte din o industrie care doar in China are la dispozitie peste 5000 de tigrii. Grupurile de aparare ale animalelor asigura ca majoritatea operatorilor de parcuri naturale chinezesti trec peste prohibitie, si vand sub forma clandestina corpurile epuizate ale animalelor. Cei care nu sunt executati, dupa ce autoritatile au fost mituite ca sa intoarca privirea in alta parte, sunt abandonati in custile lor pana cand mor de foame. Un exemplar poate aporta pana si 20.000E de castig.
Parcul Xiongsen este cea mai mare ferma de tigrii din China, si cel mai denuntat de catre organizatiile internationale. "Proprietarii vand vin din oseminte de tigru, dar nu o fac public pentru ca este ilegal. Nu au alta optiune. Inainte au dorit sa doneze tigrii la grandini zoologice, dar nimenu nu ii doreste, asa ca ii lasa sa moara", spune o sursa apropiata parcului, in declaratii la agentia Sinopix, care a reusit sa caputereze imagini pentru un reportaj.
Fondul pentru Salvarea Tigrului de ani de zile denunta situatia din parcul Xiongsen, si altele similare impartite pe geografica Chinei. Parcul s-a facut deja faimos ani in urma, cand au atras turisti pe care ii lasau sa hraneasca tigrii cu alte animale vii, intrun spectacol care inca se poate vizualiza pe Youtube.
Aproape fara control din partea autoritatilor si cu milioane de consumatori asiatici asteptand rezultate divine datorita resurselor medicale obtinute din tigru, viitorul celor 1400 de exemplare din Guilin pare a fi decis. Agonie, moarte si comert pe piata neagra.
Una dupa alta, zeci de custi se intind pe imensa suprafata a Parcului de Tigrii Xiongsen de Guilin, in China. Majoritatea animalelor au pierdut o mare parte din blana si pana la jumatate din greutatea lor normala. Proprietarul, Chau Wei Sum, spune ca in curand va ramane lipsit de fonduri care sa ii permita sa alimenteze tigrii si ca multi nu vor supravietuii peste iarna. Vesti rele? Nu si pentru el.
Legile chineze au scos comertul cu organe de tigrii in afara legii inca de acum 14 ani, dar Chau si alti patroni fac presiuni asupra autoritatilor pentru a ridica aceste masuri. Planul sau este ca cel putin, sa fie autorizata vanzarea de produse din tigrii reprodusi in captivitate, care au murit din 'motive naturale'. Coincidenta sau nu, fiecare animal mort in Xiongsen este catalogat, prin un certificat, drept: "Cauza a mortii: naturala."
Tigrii din Guilin fac parte din o industrie care doar in China are la dispozitie peste 5000 de tigrii. Grupurile de aparare ale animalelor asigura ca majoritatea operatorilor de parcuri naturale chinezesti trec peste prohibitie, si vand sub forma clandestina corpurile epuizate ale animalelor. Cei care nu sunt executati, dupa ce autoritatile au fost mituite ca sa intoarca privirea in alta parte, sunt abandonati in custile lor pana cand mor de foame. Un exemplar poate aporta pana si 20.000E de castig.
Parcul Xiongsen este cea mai mare ferma de tigrii din China, si cel mai denuntat de catre organizatiile internationale. "Proprietarii vand vin din oseminte de tigru, dar nu o fac public pentru ca este ilegal. Nu au alta optiune. Inainte au dorit sa doneze tigrii la grandini zoologice, dar nimenu nu ii doreste, asa ca ii lasa sa moara", spune o sursa apropiata parcului, in declaratii la agentia Sinopix, care a reusit sa caputereze imagini pentru un reportaj.
Fondul pentru Salvarea Tigrului de ani de zile denunta situatia din parcul Xiongsen, si altele similare impartite pe geografica Chinei. Parcul s-a facut deja faimos ani in urma, cand au atras turisti pe care ii lasau sa hraneasca tigrii cu alte animale vii, intrun spectacol care inca se poate vizualiza pe Youtube.
Aproape fara control din partea autoritatilor si cu milioane de consumatori asiatici asteptand rezultate divine datorita resurselor medicale obtinute din tigru, viitorul celor 1400 de exemplare din Guilin pare a fi decis. Agonie, moarte si comert pe piata neagra.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)