Cand Zeina avea 19 ani, prietenele sale o priveau cu ochi rai pentru ca tocmai isi incepuse viata sexuala. Chiar daca in societatile islamice relatiile sexuale prematrimoniale sunt considerate 'pacat', tanara nu s-a gandit ca ar comite o eroare, convinsa fiind ca baiatul, cu care a fost unita 3 ani, va fi omul vietii sale. "Cand a terminat Medicina a dorit sa urmeze specializarea in US. Relatia noastra a inceput sa intre in declin. Eu eram o simpla secretara. A plecat ca sa nu se mai intoarca, eu nu l-am mai vazut de atunci".
Acea prima dragoste a afectat viata familiara a Zeinei. "Fratele meu a aflat printro coincidenta: m-a insultat, m-a batut si ma trata ca pe o curva. Nu a mai vorbit cu mine, ignorand total existenta mea, si asta in timp ce isi schimba prietenele precum camasile". Tanara a fugit de acasa, pentru a evita sa fie victima unei crime de onoare care in fiecare an pune punct final vietilor a mii de femei din lume, iar astazi, la 42 de ani si cu o relatie destinata a nu functiona, cu un barbat casatorit, studiaza ideea de a isi reconsturii himenul ca sa inceapa o noua viata. "Imi doresc un barbat care sa fie mandru de mine, cineva cu care sa intemeiez o familie. Am inceput deja sa-l caut, si cand o sa il gasesc o sa las totul si o sa imi refac virginitatea".
Conform expertilor, himenoplastia (na: termen in spaniola) - tehnica de reconstruire a himenului - s-a convertit intrun fenomen comun intre feminele clasei inalte din Liban. "Pentru a conserva traditia, aceste tinere trebuie sa pateze cu sange cearsaful nuptial", explica ginecologul Nicolas Baaklini. Desi nu exista cifre pentru cate interventii se realizeaza, fenomenul se afla in o ascendenta puternica in Orientul Apropiat. Proba constita in actul emis in februarie de catre maximul lider religios egiptean, marele mufti Ali Gomaa, prin care se permit operatiile de reconstruire a himenului.
Boomul acestei tehnici se explica prin legatura intre traditionalism si modernismul de care dau dovada femeile arabe si musulmane. In aceste societati, unde educatia feminina este orientata spre viata matrimoniala, femeile nu isi permit sa isi traiasca sexualitatea fara a teme sa fie refuzate de catre viitorul sot, respinse de propria familie, sau inclus stigmatizate de catre comunitate. Iar asta impinge a multe tinere cu o stare economica sanatoasa, sa opteze pentru himenoplastia cu scopul de a 'elimina' trecutul sexual, si sa recupereze o virginitate care, chiar daca este una numai fizica - si nu mentala - este ceruta de multi barbati in noaptea nuntii.
"Acest tabu al virginitatii, nu apartine unei clase sociale determinate, ci unei mentalitati traditionale care se mentine mereu, inclusiv in anumite societati occidentale care doresc ca fata sa fie 'intacta' pana la casatorie", explica psihologul Marie Therese Khair Badawi, profesoara la Universitatea Saint-Joseph din Beirut. De asta, dupa spusele lui Baaklini, multe dintre pacientele sale sunt femei profesional formate in Europa sau US "care niciodata nu au luat in calcul ca vor trebui sa treaca prin o astfel de experienta" pana cand se reintorc in Liban pentru a se casatori.
Problema este ca in anumite societati, relatiile sexuale premergatoare casatoriei sunt pacatoase si cauzeaza stari de dizgratie pentru familia fetei. "Virginitatea nu ar trebuii sa intereseze pe nimeni decat pe femeie, dar in societatile traditionale este proprietatea familiei si a comunitatii, si este un simbol de onoare", puntualizeaza psihologul Badawi. Iar riscul femeii este mortal. Crimele de onoare - femei asesinate de mainile rudelor sale de sex masculin pentru ca au intretinut relatii sexuale in afara patului conjugal, pentru ca au fost victime ale unui viol sau sau pentru ca se suspecteaza una sau ambele variante - fac in fiecare an 5.000 de victime, conform ONU, un motiv cu greutate pentru ca fetele sa isi ascunda experientele sexuale de ochii parintilor. Desi asasinii isi justifica faptele cu Islamul, religia nu permite asemenea acte barbare: de fapt, lideri religiosi precum marele mufti sirian Ahmad Bader Hasun au denuntat aceste crime si au insistat asupra autoritatilor sa revizeze legislatia in vigoare pentru a agrava pedepsele autorilor.
Cat timp vor exista astfel de exemple, fetele incearca sa isi ascunda relatiile din trecut cum pot: cele defavorizate material folosesc diferite creatii clandestine care includ portiuni fabricate in farmacii prin grasa sintetica de balena, acid sulfuric si colorant rosu care simuleaza textura si culoarea sangelui, altele facand uz de bucati de ficat de iada. Pentru acele care au o situatie financiara mai puternica, himenoplastia este o solutie, si un confort. Pentru intre 300 si 1000 U$, un ginecolog-obstetrician face o operatie care se realizeaza in marea majoritate a cazurilor doar cu anestezie locala si care dureaza intre 15 si 60 de minute, in functie de caz, si garantizeaza sangerarea care va provoca marea satisfactie viitorului sot.
"Exista o idealizare [a himenului], s-a coinvertit in ceea ce reprezinta onoarea familiei", explica doctor Badawi. "Cerand un himen intact, barbatul crede ca este primul in a cucerii corpul femeii, si crede ca o va putea controla mai bine". Prin urmare, a provoca sangerarea "este unicul obiectiv al himenoplastiei, dat fiind ca nici un barbat nu poate sti daca un himen este intact sau nu", spune Baaklini. "Doar un ginecolog poate certifica".
23 dec. 2007
15 dec. 2007
Droguri si sport: unda verde?
Sa ma scuzati, dar nu sunt capabila sa stabilesc o frontiera intre tot ce este viu. Mai bine zis, nu asimilez mediul ambiental precum o stramta fasie de biodiversitate cuprina intre marginile atmosferei noastre si pielea noastra, pe unde incepe viata noastra, organismul nostru. Maniera mea de a percepe natura si genetica umana ma fac sa imi trag mici semnale de alarma in raport cu ultimele intamplari din lumea sportului.
Ca punct de referinta, atelta Marion Jones si ciclistul Floyd Landis. Cea dintai, tocmai a returnat cele cinci medalii de aur pe care le-a castigat la Jocurile Olimpice din Sydney 2000, recunoscand ca a facut uz de steroizi (un drog de desen folosit pentru a intarii potenta fizica) pentru a castiga. Cel de-al doilea a declarat ca va face recurs in privinta sentintei care l-a condamnat la pierderea tricoului galben de la Turul Frantei 2006, acuzat ca a consumat droguri pentru a castiga.
Afectata si plina de regrete cea dintai (unii gandesc ca teatrala) si agatat de propria lui minciuna cel de-al doilea, ambii trisori ilustreaza cu mare claritate drumul sportului in timpuri moderne. Nu e cu nimic diferit de modul in care omul, din cele mai vechi timpuri, cu onorabile exceptii, se lupta cu acest mediu natural pe care toti il iubim. Precum corpul nostru.
Il iubim, il iubim, dar interesul nostru, interesul lor, face ca vrem sa ne bucuram de el doar schimbandu-l dupa bunul plac. Nu stim sa ne acceptam asa cum suntem. Ma explic: ne place natura, dar mai bine daca e privita din o megaurbanizare de lux care sa obtina energia pe care o necesita din o instalatie care a "mancat" spatii verzi, pline de viata.
Ne place sa fim mai inalti, mai puternici, sa ajungem cat mai departe de fiecare data, dar propriile noastre limite ne aduc aminte ca suntem limitati, asa ca pe o fundatie de steroizi, EPO si tot tacamul de excremente chimice pe care ni le indopam, il schimbam dupa bunul plac.
Beneficiile obtinute sunt extraordinare: spectacol garantizat pentru mase, viitor pentru enorma economie care a crescut in jurul sportului si sa ne simtim de fiecare data cat mai centru al universului, fiinte cat mai superioare.
E adevarat ca se lupta impotriva drogurilor in sport. De aceeasi maniera cu care luptam impotriva accidentelor medioambientale. Dar de acelasi mod in care nimanui nu ii trece prin minte sa lase satele sa creasca pe baza unor cresteri urbane infame, cum nimanui nu ii trece prin cap ca vanatoarea ar trebuii interzista cu totalitate, nimeni nu gandeste ca sportul ar putea sa nu mai ofere spectacol intro buna zi.
Adoram epoca Tourmaletului, ne rezulta indispensabil sa traiam pentru echipa noastra favorita. Ne este nevoie ca indivizi si ca societate, chiar si cu costurile de a sarii peste anumite limite. Tocmai de aceea, sunt din ce in ce mai multe voci care intreaba daca nu ar fi mai bine, sa fie data unda verde drogurilor in sport, pentru a ne simtii de fiecare data mai impliniti, iar spectacolul poate continua in voie.
Ca punct de referinta, atelta Marion Jones si ciclistul Floyd Landis. Cea dintai, tocmai a returnat cele cinci medalii de aur pe care le-a castigat la Jocurile Olimpice din Sydney 2000, recunoscand ca a facut uz de steroizi (un drog de desen folosit pentru a intarii potenta fizica) pentru a castiga. Cel de-al doilea a declarat ca va face recurs in privinta sentintei care l-a condamnat la pierderea tricoului galben de la Turul Frantei 2006, acuzat ca a consumat droguri pentru a castiga.
Afectata si plina de regrete cea dintai (unii gandesc ca teatrala) si agatat de propria lui minciuna cel de-al doilea, ambii trisori ilustreaza cu mare claritate drumul sportului in timpuri moderne. Nu e cu nimic diferit de modul in care omul, din cele mai vechi timpuri, cu onorabile exceptii, se lupta cu acest mediu natural pe care toti il iubim. Precum corpul nostru.
Il iubim, il iubim, dar interesul nostru, interesul lor, face ca vrem sa ne bucuram de el doar schimbandu-l dupa bunul plac. Nu stim sa ne acceptam asa cum suntem. Ma explic: ne place natura, dar mai bine daca e privita din o megaurbanizare de lux care sa obtina energia pe care o necesita din o instalatie care a "mancat" spatii verzi, pline de viata.
Ne place sa fim mai inalti, mai puternici, sa ajungem cat mai departe de fiecare data, dar propriile noastre limite ne aduc aminte ca suntem limitati, asa ca pe o fundatie de steroizi, EPO si tot tacamul de excremente chimice pe care ni le indopam, il schimbam dupa bunul plac.
Beneficiile obtinute sunt extraordinare: spectacol garantizat pentru mase, viitor pentru enorma economie care a crescut in jurul sportului si sa ne simtim de fiecare data cat mai centru al universului, fiinte cat mai superioare.
E adevarat ca se lupta impotriva drogurilor in sport. De aceeasi maniera cu care luptam impotriva accidentelor medioambientale. Dar de acelasi mod in care nimanui nu ii trece prin minte sa lase satele sa creasca pe baza unor cresteri urbane infame, cum nimanui nu ii trece prin cap ca vanatoarea ar trebuii interzista cu totalitate, nimeni nu gandeste ca sportul ar putea sa nu mai ofere spectacol intro buna zi.
Adoram epoca Tourmaletului, ne rezulta indispensabil sa traiam pentru echipa noastra favorita. Ne este nevoie ca indivizi si ca societate, chiar si cu costurile de a sarii peste anumite limite. Tocmai de aceea, sunt din ce in ce mai multe voci care intreaba daca nu ar fi mai bine, sa fie data unda verde drogurilor in sport, pentru a ne simtii de fiecare data mai impliniti, iar spectacolul poate continua in voie.
13 dec. 2007
Ghid Blowjob
De cand am inceput sa ma declar de una singura ca fiind 'Michael Jordan al suptului', am avut lume care m-a contactat si mi-a cerut sfaturi in legatura cu sexul oral. In primul rand, nu exista o formula "eureka", sau cel putin nu una pe care sa o fii descoperit eu inca. In primul rand, stilul meu e destul de instinctiv. Nu prea imi ies de pe cararea stilului meu doar pentru a face o muie buna, si daca o fac bine, e pentru ca mereu am facuto bine. Din tot ceea ce stiu, ceea ce fac constient e mai putin important decat ceea ce fac in mod incostient (instinctiv, natural, spontan). Drept urmare, daca as incerca sa analizez formula magica voodoo pe care o invoc in timp ce fac sex oral, ar fi ceva de genul: Entuziasm 80% ; Talent Natural 10%; Tehnica 9%; Magic 1%.
Priveste un film porno. Vezi fetele alea devorand penisuri ca si cum nu le-ar ajunge pentru eternitate? O fac pentru ca lumea le da bani pentru asta, dar o alta populara motivatie este dragostea. Pretinde ca penisul partenerului tau are savoare de bere si nu o sa fi dezamagita.
Insa, nu cred ca ar face rau nimanui daca explic blow by blow tehnica mea blowjob. Va rog sa tineti cont de faptul ca eu nu ma fac responsabila de succesul sau dezastrul care pot urma in cazul aplicarii metodelor mele. E important sa fii atenta la reactiile lui si sa iti adjustezi tehnica spre ceea ce ii place lui.
Genesis
Daca pur si simplu vrei sa termini un baiat in cel mai scurt timp posibil, tot ceeea ce trebuie sa faci este sa iti incui buzele la baza penisului sau, apoi urmand sugerea, de sus in jos, pe toata lungimea penisului, mai bine spus, cam trei-sfert din el. De preferinta sa fie o miscare repejoara, fara a schimba de ritm, in timp ce iti limba presata de partea interioara a penisului. Asigura-te ca aplici presiune atat cu buzele cat SI cu limba. Metinandu-ti limba in actiune pe toata durata actului este cheia. Eu incerc sa o misc pe-a mea tot timpul. Asta e metoda prin care poti termina 90% din barbati. Ma ajuta ca sa nu ma innec, si sa alunec mai bine, astfel incat buzele mele se vor lovii de degetele mele, pe care le am la baza penisului. Poti face asta si intrun ritm mai lent pentru o traire mai intensa, insa asigura-te sa pastrezi ritmul. Unora le place mai repede, altii prefera mai domol; poti sa intrebi, sau, cum se intampla de cele mai multe ori, o sa iti zica el ce preferinte are.
Asta e arma ta letala, aceea care il va conduce spre orgasm. O adevarata iubitoare si devoratoare de penisuri are nevoie doar de miscarea asta; daca oamenii de stiinta ar ceea o masina de sex oral, asta e ceea ce ar face aceea masina. Celelalte miscari despre care o sa vorbesc sunt artificii artistice; le folosesti ca sa adaugi stil si rafinament blowjobului tau sau sa mai cobori din presiune un pic.
Saliva
Nu trebuie sa iti fie rusine sa o lasi sa curga pe toata marimea muschiului iubirii al partenerului. Ar trebuii sa fie cat se poate de umed si alunecos, in special cand iti pui in aplicate arma letala. O muie buna face un zgomot obraznic de suctie. Cand actiunea s-a terminat, mereu ma gasesc pe barba, sau de la barba in jos, umezita de propriul meu lichid.
Foloseste-ti mainile
Daca penisul lui e prea mare pentru tine ca sa il poti primii pe tot in gura, o sa ai nevoie sa pui si mana la treaba. Lasa-ti saliva sa curga peste penis mai intai, astfel incat mana iti va aluneca usor sus si jos in loc sa prinda din pielea lui. Cand iti misti mana in sus, fa miscari circulare. O miscare circulara te ajuta sa intrii intrun ritm mai comod decat traditionalul sus-jos. Lasa-ti mana sa alunece sus si jos la baza penisului sau in conjunctura cu gura ta miscanduse in sus si in jos pe restul penisului. Partea grea, este, din nou, in a afla viteza potrivita: din nou, o sa ai nevoie de sfaturile lui.
Un alt bun sfat este sa iti pui mana pe varful penisului si sa iti pui gura peste mana. Apoi lasa-ti mana sa alunece in jos pe carne, mereu fiind insa cu gura deasupra ei, si mergi in jos in o miscare fluida pana cand mana iti ajunge la baza penisului. Va simtii ca, de fapt, iti alunce gura pana jos, chiar daca nu poti primii atata in cavitatea bucala.In asemenea momente mi-as dorii sa desenez; as face mici diagrame.
Scrotul
In general incep prin a acorda un pic de atentie scrotului. Acestea sunt miscarile elementare: sa ii iei testiculele in gura, urmand o sugere (INSA CU USURINTA), sa lingi imitand forma limbii si miscarile limbii unei vaci, sau sa iti infingi limba intrun punct, apoi urmand a stimula acel punct cu miscari doar din varful limbii. Eu alternez intre toate trei. Cateodata le ridic, si le ling pe dedesubt.
De asemenea, daca stimulezi zona in mod manual in timpul unui contact normal sau anal, o sa sti cand e pe punctul de a ejuacula, intrucat testiculele se maresc si se intaresc in acele moment.
Capul
De obicei, urmatoarea mea miscare ar fi sa-i dau penisului cateva limbi, pe toata lungimea lui, de la baza pana la varf. Asta e miscarea conului de inghetata; arata sexy, e o atingere placuta, dar nu o sa faca pe nimeni sa ejaculeze. In timp ce aplic arma letala, vin in sus din cand in cand ca sa acord un pic de atentie capului: sa sug, imi misc limba in jurul lui in cercuri, si sa imi aplic limba in acel loc din partea inferioara care desparte capul de restul penisului, si care se numeste "el sensitivo". Din experienta mea, barbatii nu se dau tocmai in vant dupa atentie in acel loc, dar astea sunt doar rafinamente oricum.
Mi se intampla de cele mai multe ori sa devin prea pierduta in ceea ce fac si uit sa fac contact vizual, deci actiune asupra capului e un moment excelent sa il privesti cu doi ochi de puppy dog si cu penisul sau in gura ta.
Lovituri peste fata
Nu stiu daca am mentionat asta mai sus, dand sfaturi despre cum sa ii termini mai repede, dar, cel putin odata in timpul unui contact oral, am obiceiul de a ii scoate penisul din gura si sa il lovesc de limba si fata mea, apoi sa il privesc in timp in timp ce ii misc penisul peste obraji si buze. Barbatii sunt vizuali, asta e doar un mic detaliu murdar pe care sa il priveasca.
Deep throat
Chiar nu poti invata pe nimeni cum sa faca deep throat, asta e intre tine si reflexele gatului tau. Lucrul cel mai important, cred, este sa faci un efort si sa o inghiti cat de mult poti, chiar daca numai pentru cateva secunde. E destul de greu sa explic cum fac asta: incearca sa te concentrezi relaxandu-ti gatul, iar apoi inghite, brusc. Cum am mentionat si mai sus, e de ajutor sa ai o mana pusa la baza penisului, tinandu-i penisul, iar respirand in loc sa iti tii respiratia ajuta, facand abstract de senzatia "imi vine sa vomit".
Marele final
Cand esti pregatita sa il termini (in contextul de a il face sa ejaculeze), pune-ti in aplicare miscarea letala si nu te lasa abatuta de la treaba pentru nimic in lume. Daca ii mangai scrotul, in general o sa sti cand o sa termine datorita faptului ca testiculele devin mai tari. Eu obisnuiesc a marii viteza spre final si cand il simt ca va urma sa ejaculeze imi imping capul cat de adanc pot, lingand incet si intensiv la baza penisului, lasandu-l sa ejaculeze pe gat in jos (asta in cazul in care nu se foloseste prezervativ).
In concluzie, cam asta e tot. Mai mult sau mai putin, cam asa o fac eu si rareori se intampla sa nu primesc innapoi elogii din cele mai inaltatoare pentru cele facute. Mereu o sa existe exceptii; daca incerci ceva din cele scrise mai sus si nu ii place, prestreaza atentie la reactiile lui. Si nu trebuie sa fi Clara the Cocksucking Clairvoyant. Daca nu sti ce ii place, intreaba-l!
Priveste un film porno. Vezi fetele alea devorand penisuri ca si cum nu le-ar ajunge pentru eternitate? O fac pentru ca lumea le da bani pentru asta, dar o alta populara motivatie este dragostea. Pretinde ca penisul partenerului tau are savoare de bere si nu o sa fi dezamagita.
Insa, nu cred ca ar face rau nimanui daca explic blow by blow tehnica mea blowjob. Va rog sa tineti cont de faptul ca eu nu ma fac responsabila de succesul sau dezastrul care pot urma in cazul aplicarii metodelor mele. E important sa fii atenta la reactiile lui si sa iti adjustezi tehnica spre ceea ce ii place lui.
Genesis
Daca pur si simplu vrei sa termini un baiat in cel mai scurt timp posibil, tot ceeea ce trebuie sa faci este sa iti incui buzele la baza penisului sau, apoi urmand sugerea, de sus in jos, pe toata lungimea penisului, mai bine spus, cam trei-sfert din el. De preferinta sa fie o miscare repejoara, fara a schimba de ritm, in timp ce iti limba presata de partea interioara a penisului. Asigura-te ca aplici presiune atat cu buzele cat SI cu limba. Metinandu-ti limba in actiune pe toata durata actului este cheia. Eu incerc sa o misc pe-a mea tot timpul. Asta e metoda prin care poti termina 90% din barbati. Ma ajuta ca sa nu ma innec, si sa alunec mai bine, astfel incat buzele mele se vor lovii de degetele mele, pe care le am la baza penisului. Poti face asta si intrun ritm mai lent pentru o traire mai intensa, insa asigura-te sa pastrezi ritmul. Unora le place mai repede, altii prefera mai domol; poti sa intrebi, sau, cum se intampla de cele mai multe ori, o sa iti zica el ce preferinte are.
Asta e arma ta letala, aceea care il va conduce spre orgasm. O adevarata iubitoare si devoratoare de penisuri are nevoie doar de miscarea asta; daca oamenii de stiinta ar ceea o masina de sex oral, asta e ceea ce ar face aceea masina. Celelalte miscari despre care o sa vorbesc sunt artificii artistice; le folosesti ca sa adaugi stil si rafinament blowjobului tau sau sa mai cobori din presiune un pic.
Saliva
Nu trebuie sa iti fie rusine sa o lasi sa curga pe toata marimea muschiului iubirii al partenerului. Ar trebuii sa fie cat se poate de umed si alunecos, in special cand iti pui in aplicate arma letala. O muie buna face un zgomot obraznic de suctie. Cand actiunea s-a terminat, mereu ma gasesc pe barba, sau de la barba in jos, umezita de propriul meu lichid.
Foloseste-ti mainile
Daca penisul lui e prea mare pentru tine ca sa il poti primii pe tot in gura, o sa ai nevoie sa pui si mana la treaba. Lasa-ti saliva sa curga peste penis mai intai, astfel incat mana iti va aluneca usor sus si jos in loc sa prinda din pielea lui. Cand iti misti mana in sus, fa miscari circulare. O miscare circulara te ajuta sa intrii intrun ritm mai comod decat traditionalul sus-jos. Lasa-ti mana sa alunece sus si jos la baza penisului sau in conjunctura cu gura ta miscanduse in sus si in jos pe restul penisului. Partea grea, este, din nou, in a afla viteza potrivita: din nou, o sa ai nevoie de sfaturile lui.
Un alt bun sfat este sa iti pui mana pe varful penisului si sa iti pui gura peste mana. Apoi lasa-ti mana sa alunece in jos pe carne, mereu fiind insa cu gura deasupra ei, si mergi in jos in o miscare fluida pana cand mana iti ajunge la baza penisului. Va simtii ca, de fapt, iti alunce gura pana jos, chiar daca nu poti primii atata in cavitatea bucala.In asemenea momente mi-as dorii sa desenez; as face mici diagrame.
Scrotul
In general incep prin a acorda un pic de atentie scrotului. Acestea sunt miscarile elementare: sa ii iei testiculele in gura, urmand o sugere (INSA CU USURINTA), sa lingi imitand forma limbii si miscarile limbii unei vaci, sau sa iti infingi limba intrun punct, apoi urmand a stimula acel punct cu miscari doar din varful limbii. Eu alternez intre toate trei. Cateodata le ridic, si le ling pe dedesubt.
De asemenea, daca stimulezi zona in mod manual in timpul unui contact normal sau anal, o sa sti cand e pe punctul de a ejuacula, intrucat testiculele se maresc si se intaresc in acele moment.
Capul
De obicei, urmatoarea mea miscare ar fi sa-i dau penisului cateva limbi, pe toata lungimea lui, de la baza pana la varf. Asta e miscarea conului de inghetata; arata sexy, e o atingere placuta, dar nu o sa faca pe nimeni sa ejaculeze. In timp ce aplic arma letala, vin in sus din cand in cand ca sa acord un pic de atentie capului: sa sug, imi misc limba in jurul lui in cercuri, si sa imi aplic limba in acel loc din partea inferioara care desparte capul de restul penisului, si care se numeste "el sensitivo". Din experienta mea, barbatii nu se dau tocmai in vant dupa atentie in acel loc, dar astea sunt doar rafinamente oricum.
Mi se intampla de cele mai multe ori sa devin prea pierduta in ceea ce fac si uit sa fac contact vizual, deci actiune asupra capului e un moment excelent sa il privesti cu doi ochi de puppy dog si cu penisul sau in gura ta.
Lovituri peste fata
Nu stiu daca am mentionat asta mai sus, dand sfaturi despre cum sa ii termini mai repede, dar, cel putin odata in timpul unui contact oral, am obiceiul de a ii scoate penisul din gura si sa il lovesc de limba si fata mea, apoi sa il privesc in timp in timp ce ii misc penisul peste obraji si buze. Barbatii sunt vizuali, asta e doar un mic detaliu murdar pe care sa il priveasca.
Deep throat
Chiar nu poti invata pe nimeni cum sa faca deep throat, asta e intre tine si reflexele gatului tau. Lucrul cel mai important, cred, este sa faci un efort si sa o inghiti cat de mult poti, chiar daca numai pentru cateva secunde. E destul de greu sa explic cum fac asta: incearca sa te concentrezi relaxandu-ti gatul, iar apoi inghite, brusc. Cum am mentionat si mai sus, e de ajutor sa ai o mana pusa la baza penisului, tinandu-i penisul, iar respirand in loc sa iti tii respiratia ajuta, facand abstract de senzatia "imi vine sa vomit".
Marele final
Cand esti pregatita sa il termini (in contextul de a il face sa ejaculeze), pune-ti in aplicare miscarea letala si nu te lasa abatuta de la treaba pentru nimic in lume. Daca ii mangai scrotul, in general o sa sti cand o sa termine datorita faptului ca testiculele devin mai tari. Eu obisnuiesc a marii viteza spre final si cand il simt ca va urma sa ejaculeze imi imping capul cat de adanc pot, lingand incet si intensiv la baza penisului, lasandu-l sa ejaculeze pe gat in jos (asta in cazul in care nu se foloseste prezervativ).
In concluzie, cam asta e tot. Mai mult sau mai putin, cam asa o fac eu si rareori se intampla sa nu primesc innapoi elogii din cele mai inaltatoare pentru cele facute. Mereu o sa existe exceptii; daca incerci ceva din cele scrise mai sus si nu ii place, prestreaza atentie la reactiile lui. Si nu trebuie sa fi Clara the Cocksucking Clairvoyant. Daca nu sti ce ii place, intreaba-l!
4 dec. 2007
Joc intrerupt
Pe toata durata ultimelor zile din August, am asistat la spectacolul de durere populara retransmis in direct, cu o autenticitate infrecventa pentru televiziuni. Durerea populara este prezenta zilnic la inmormantarile din lumea islamica, in familiile distruse de uragane, incendii si pompieri, omniprezenta terorii, mizeria si cruzimea, toate find constante in diverse canale, pentru ca sunt un component esential fara de care televiziunile ar devenii inutile.
Contrapartida concursurilor, seriilor TV sau programelor de obscenitate sentimentala, in mod necesar, trebuie sa fie o prezenta de durere, mizerie si moarte in spatiul 'prime time'. Este singura metoda de a salva stirile de restul productiilor, de a le oferii un simulacru de realitate care permite a gandii in mediul televizat precum un ceva care informeaza despre ceva. Daca nu datorita acumularii de moarte si teroare, televiziunea ar fi un 'play station', iar adultii ar cauta alte spectacole mai excitante.
Indiscutabil, intensitatea si emotivitatea doliului produs de moartea tanarului fotbalist sevillan, a intrecut toate asteptarile. Insa, in realitate, inamplarea face parte unui ordin distinct fata de 'moartea-in-direct', si nu a fost planificat: a scapat total de tipica moarte televizata, fiind necesar un supraefort pentru a il recupera si domestica.
Familiile distruse de un kamikaze in Bagdad sau un uragan in New Orleans par a fi fictiune daca se compara cu ceea ce se putea citii pe chipurile cetatenilor afectati de tragica intamplare mai sus relatata. Si nu, nu datorita unei pozitii geografice atat de apropiate, sau a unei culturi pe care o imparteam, ci deoarece imaginile de debusolanta nu au venit incitate de o intamplare grava cu caracter personal, o pierdere materiala, o violenta in carne proprie.
Moartea neasteptata si neinteleasa a unui tanar, grozava aparitie a farasensului. Ceva de care televiziunea se fereste.
Imi aduc aminte doar de o singura reactie populara comparabila cu aceasta, atunci cand ETA a compus macabrul scenariu pentru a il asesina pe Miguel Angel Blanco. In acea ocazie, gruparea terorista a scos la iveala adancul profund al trivialitatii politice in care se ascunde, mediocrul lor suflet si au adaugat in calendar o data a mortii, dictata de dragostea fata de patria basca. Acele doua zile de reflexiune le-au explodat in maini. Spontanul dolor popular a fost atat de colosal incat a speriat chiar si pe cei erau beneficari ai terorii, cei care urmau sa culeaga laurii, maniera in care au fost fortati sa dea pas inapoi in nacrisismele lor nationale pentru luni intregi, surprinsi de adevarul care s-a lasat vazut in ochii lumii pentru un capriciu al bandei teroriste.
Unul din tinerii care il plangeau in fata camerei pe tanarul sevillist decedat, a spus ca ar fi preferat sa piarda Liga decat aceasta tragica intamplare. In mintea acelui tanar, nu exista nimic mai terrorific decat posibilitatea de a pierde Liga, dar moartea fotbalistului i-a deschis un abism vertiginos. Pentru horrorul sau, iata ca se putea intampla ceva si mai rau.
Cauza unei disperari atat de mari este irefutabila prezenta a mortii, dar nu drept consecinta a unui act previzibil sau contabilizabil (un razboi, un uragan, un incendiu, un atentat terorist, gelozie, accident de trafic sau droguri), ci drept urmare a absurdului absolut. Moartea precum ceva natural, inevitabil si care ne afecteaza pe toti fara exceptii. Din fata televizorului, dintrun loc pasnic si fericit.
Vazand cum un tanar sportiv cade rapus de nimic altceva decat propria sa inima, simplemente pentru ca i-a 'sunat ceasul', toti ne-am vazut semnalati de degetul mortii, o moarte reala, care nu poate fi domesticata nici de Administratie, nici de psihologi, nici de filozofi, nici de vindecatori, nici de absolut nimeni. O moarte pentru care nu se pot cauta culpabili sau responsabili. Moartea acelui tanar este acuzatia cea mai grava la care ne putem gandii in contra vietii in sine insusi: ca nu are sens. Iar asta provoaca disperare, pana la punctul de a iti dorii sa pierzi Liga. Sau alte chestii mai rele. Chestii pe care Administratia politica, garantie de pace si fericire, nu si le poate permite.
Similititudinea cu spontaneitatea manifestatiei care a avut loc cand ETA l-a asesinat pe Miguel Angel Blanco se datoreaza, din punctul meu de vedere, pentru ca teroristii, condusi de sufletul lor publicitar, l-au prezentat ca un spatiu televizat, anume, o secventa desenata si previzibila: au propus drept premiu viata victimei, iar probele concursului care trebuiau trecute erau acelea pe care le impuneau concursantilor in schimbul de a nu il asesina. Independenta provincei basce, de exemplu. Insa a fost o planificare stangace. Asteptatea s-a facut insuportabila, iar lumea a iesit in strada cerand directorilor sa anuleze programul.
In ambele cazuri, aparitia mortii pe ecran a provocat un farasens: asesinatul de toate zilele, asesinatul normal, precum cei doi ecuatorieni din aeroportul Barajas, ca o consecinta a unui 'collateral damage' a unei cauze reglementate, nu produce sperietura. Intolerabil este expectativa care obliga la reflexiune. La o reflexiune care ne asalta, in ciuda eforturilor pe care le facem ca sa o evitam. Cand horrorul este in privat (o boala, un accident) nu sunt scandale, totul este in casa, Statul nu intervine decat pentru a prelua firmiturile, adica, cadavrul. Alta treaba este cand moartea apare ca un spectacol.
In o extraordinara lucrare titulata "Arta, teroarea si moartea", filozoful Arturo Leyte argumenteaza ca administratia politica se intelege mult mai bine cu teroarea decat cu gandirea. In fond si la urma urmei, victimele terorii, precum cele ale unui uragan sau incendiu, sunt contabilizate, formeaza materia unei statistici, pot fi integrate in sistemul mortii televizate sau in programul de partida fara pericol. Cu adevarat insuportabil este reflexiunea ce provoaca insimnificatia unei morti imposibil de contabilizat, fie pentru ca trebuie asteptata, fie pentru ca ne asalteaza fara a fi programata, de pe ecranul pacii si fericirii, intrerupe continuitatea publicitatii.
Moartea tanarului Antonio Puerta a rupt infinita serie de meciuri cu efect sedant, repetitia seriala si tranchilizanta de goluri, infrangeri, ligi, cupe, contracte, accidentari, arbitrii, directori, echipe, si o luam din nou de la inceput, zi dupa zi, luna dupa luna, an dupa an, un ciclu repetitiv ca o garantie a fericirii. Aceasi fericire ca acea repetitie de alegeri, castigatori, opozitie, acum este randul meu, au castigat ai mei, noi alegeri, noi castigatori, garantie a unei vieti linistite si inlantuita la nesfarsit prin logica publicitatii.
Fara discutii, cateodata, realul, precum o epidemie hedonista, ocupa cu forta programele si raneste, prin surpriza, inima a milioane de persoane, care, cum se spune, doar incercau sa evadeze pentru cateva momente din cotidian. Realul nu e altceva decat moartea, aceasta raritate. Si moartea nu e decat o intrerupere. Momentul in care, ceva care era dat ca mai mult ca sigur se intrerupte. Spunea Leyte de momentul de suspans nelinistitor pe care il sufera spectatorii cand apare o defectiune la proiector, iar filmul ramane momentan stricat in o fotograma care lasa la vedere o usa ascunsa in film, decontinuitatea, simulacrul de activitate format de mii de scene statice. Intreruperea, ea este in mijlocul unui continuu spectacol de pace si fericire publicitara, unit fara diferente la durerea si teroarea spectaculara, acest nimic, acest gol, aceasta fotograma oarba, este cea ce obisnuim sa numim 'adevarul gol-golut'. Si se afla ascuns, pentru ca este ceea ce temem cel mai mult. Cand, fara preaviz, ne asalteaza, totul se pierde in ceata farasensului, nimic nu mai are importanta. Nici macar Liga.
Contrapartida concursurilor, seriilor TV sau programelor de obscenitate sentimentala, in mod necesar, trebuie sa fie o prezenta de durere, mizerie si moarte in spatiul 'prime time'. Este singura metoda de a salva stirile de restul productiilor, de a le oferii un simulacru de realitate care permite a gandii in mediul televizat precum un ceva care informeaza despre ceva. Daca nu datorita acumularii de moarte si teroare, televiziunea ar fi un 'play station', iar adultii ar cauta alte spectacole mai excitante.
Indiscutabil, intensitatea si emotivitatea doliului produs de moartea tanarului fotbalist sevillan, a intrecut toate asteptarile. Insa, in realitate, inamplarea face parte unui ordin distinct fata de 'moartea-in-direct', si nu a fost planificat: a scapat total de tipica moarte televizata, fiind necesar un supraefort pentru a il recupera si domestica.
Familiile distruse de un kamikaze in Bagdad sau un uragan in New Orleans par a fi fictiune daca se compara cu ceea ce se putea citii pe chipurile cetatenilor afectati de tragica intamplare mai sus relatata. Si nu, nu datorita unei pozitii geografice atat de apropiate, sau a unei culturi pe care o imparteam, ci deoarece imaginile de debusolanta nu au venit incitate de o intamplare grava cu caracter personal, o pierdere materiala, o violenta in carne proprie.
Moartea neasteptata si neinteleasa a unui tanar, grozava aparitie a farasensului. Ceva de care televiziunea se fereste.
Imi aduc aminte doar de o singura reactie populara comparabila cu aceasta, atunci cand ETA a compus macabrul scenariu pentru a il asesina pe Miguel Angel Blanco. In acea ocazie, gruparea terorista a scos la iveala adancul profund al trivialitatii politice in care se ascunde, mediocrul lor suflet si au adaugat in calendar o data a mortii, dictata de dragostea fata de patria basca. Acele doua zile de reflexiune le-au explodat in maini. Spontanul dolor popular a fost atat de colosal incat a speriat chiar si pe cei erau beneficari ai terorii, cei care urmau sa culeaga laurii, maniera in care au fost fortati sa dea pas inapoi in nacrisismele lor nationale pentru luni intregi, surprinsi de adevarul care s-a lasat vazut in ochii lumii pentru un capriciu al bandei teroriste.
Unul din tinerii care il plangeau in fata camerei pe tanarul sevillist decedat, a spus ca ar fi preferat sa piarda Liga decat aceasta tragica intamplare. In mintea acelui tanar, nu exista nimic mai terrorific decat posibilitatea de a pierde Liga, dar moartea fotbalistului i-a deschis un abism vertiginos. Pentru horrorul sau, iata ca se putea intampla ceva si mai rau.
Cauza unei disperari atat de mari este irefutabila prezenta a mortii, dar nu drept consecinta a unui act previzibil sau contabilizabil (un razboi, un uragan, un incendiu, un atentat terorist, gelozie, accident de trafic sau droguri), ci drept urmare a absurdului absolut. Moartea precum ceva natural, inevitabil si care ne afecteaza pe toti fara exceptii. Din fata televizorului, dintrun loc pasnic si fericit.
Vazand cum un tanar sportiv cade rapus de nimic altceva decat propria sa inima, simplemente pentru ca i-a 'sunat ceasul', toti ne-am vazut semnalati de degetul mortii, o moarte reala, care nu poate fi domesticata nici de Administratie, nici de psihologi, nici de filozofi, nici de vindecatori, nici de absolut nimeni. O moarte pentru care nu se pot cauta culpabili sau responsabili. Moartea acelui tanar este acuzatia cea mai grava la care ne putem gandii in contra vietii in sine insusi: ca nu are sens. Iar asta provoaca disperare, pana la punctul de a iti dorii sa pierzi Liga. Sau alte chestii mai rele. Chestii pe care Administratia politica, garantie de pace si fericire, nu si le poate permite.
Similititudinea cu spontaneitatea manifestatiei care a avut loc cand ETA l-a asesinat pe Miguel Angel Blanco se datoreaza, din punctul meu de vedere, pentru ca teroristii, condusi de sufletul lor publicitar, l-au prezentat ca un spatiu televizat, anume, o secventa desenata si previzibila: au propus drept premiu viata victimei, iar probele concursului care trebuiau trecute erau acelea pe care le impuneau concursantilor in schimbul de a nu il asesina. Independenta provincei basce, de exemplu. Insa a fost o planificare stangace. Asteptatea s-a facut insuportabila, iar lumea a iesit in strada cerand directorilor sa anuleze programul.
In ambele cazuri, aparitia mortii pe ecran a provocat un farasens: asesinatul de toate zilele, asesinatul normal, precum cei doi ecuatorieni din aeroportul Barajas, ca o consecinta a unui 'collateral damage' a unei cauze reglementate, nu produce sperietura. Intolerabil este expectativa care obliga la reflexiune. La o reflexiune care ne asalta, in ciuda eforturilor pe care le facem ca sa o evitam. Cand horrorul este in privat (o boala, un accident) nu sunt scandale, totul este in casa, Statul nu intervine decat pentru a prelua firmiturile, adica, cadavrul. Alta treaba este cand moartea apare ca un spectacol.
In o extraordinara lucrare titulata "Arta, teroarea si moartea", filozoful Arturo Leyte argumenteaza ca administratia politica se intelege mult mai bine cu teroarea decat cu gandirea. In fond si la urma urmei, victimele terorii, precum cele ale unui uragan sau incendiu, sunt contabilizate, formeaza materia unei statistici, pot fi integrate in sistemul mortii televizate sau in programul de partida fara pericol. Cu adevarat insuportabil este reflexiunea ce provoaca insimnificatia unei morti imposibil de contabilizat, fie pentru ca trebuie asteptata, fie pentru ca ne asalteaza fara a fi programata, de pe ecranul pacii si fericirii, intrerupe continuitatea publicitatii.
Moartea tanarului Antonio Puerta a rupt infinita serie de meciuri cu efect sedant, repetitia seriala si tranchilizanta de goluri, infrangeri, ligi, cupe, contracte, accidentari, arbitrii, directori, echipe, si o luam din nou de la inceput, zi dupa zi, luna dupa luna, an dupa an, un ciclu repetitiv ca o garantie a fericirii. Aceasi fericire ca acea repetitie de alegeri, castigatori, opozitie, acum este randul meu, au castigat ai mei, noi alegeri, noi castigatori, garantie a unei vieti linistite si inlantuita la nesfarsit prin logica publicitatii.
Fara discutii, cateodata, realul, precum o epidemie hedonista, ocupa cu forta programele si raneste, prin surpriza, inima a milioane de persoane, care, cum se spune, doar incercau sa evadeze pentru cateva momente din cotidian. Realul nu e altceva decat moartea, aceasta raritate. Si moartea nu e decat o intrerupere. Momentul in care, ceva care era dat ca mai mult ca sigur se intrerupte. Spunea Leyte de momentul de suspans nelinistitor pe care il sufera spectatorii cand apare o defectiune la proiector, iar filmul ramane momentan stricat in o fotograma care lasa la vedere o usa ascunsa in film, decontinuitatea, simulacrul de activitate format de mii de scene statice. Intreruperea, ea este in mijlocul unui continuu spectacol de pace si fericire publicitara, unit fara diferente la durerea si teroarea spectaculara, acest nimic, acest gol, aceasta fotograma oarba, este cea ce obisnuim sa numim 'adevarul gol-golut'. Si se afla ascuns, pentru ca este ceea ce temem cel mai mult. Cand, fara preaviz, ne asalteaza, totul se pierde in ceata farasensului, nimic nu mai are importanta. Nici macar Liga.
2 dec. 2007
Intro
Hi. My name is Miha. Acesta este blogul meu, pe care in mod sistematic si repetat, intentionez sa-l fac bucati, bucati cu tot ce mi se intampla mie, in plan fizic, emotional, spiritual. Nu caut recunoastere sociala virtuala, nu sunt interesata in cereri machiste de nopti fierbinti, vreau doar bucata mea de net in care sa ma pot exprima liber, coerent sau incoerent, vulgar sau elegant, maleabila sau extremista, bucuroasa sau trista, treaza sau beata, sanatoasa sau bolnava. Am ganduri relativ mari in legatura cu acest blog, iar din experienta existentei mele, aproape in totatalitatea cazurilor cand ma incapatanez asupra unei ideei, fac acel ceva, suportand consecintele de rigoare. Iar acest blog nu face exceptie. Am sa vorbesc despre multe, despre ce mi se intampla, despre ce nu mi se intampla, ganduri, idei, trairi, vise, sperante, fantezii si un sir lung de alte porcarii.
Arunc in aer invitatia spre voi, de a trece pe aici, de ce nu, zilnic, incepand de astazi :)
Arunc in aer invitatia spre voi, de a trece pe aici, de ce nu, zilnic, incepand de astazi :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)