Droguri si sport: unda verde?

Sa ma scuzati, dar nu sunt capabila sa stabilesc o frontiera intre tot ce este viu. Mai bine zis, nu asimilez mediul ambiental precum o stramta fasie de biodiversitate cuprina intre marginile atmosferei noastre si pielea noastra, pe unde incepe viata noastra, organismul nostru. Maniera mea de a percepe natura si genetica umana ma fac sa imi trag mici semnale de alarma in raport cu ultimele intamplari din lumea sportului.

Ca punct de referinta, atelta Marion Jones si ciclistul Floyd Landis. Cea dintai, tocmai a returnat cele cinci medalii de aur pe care le-a castigat la Jocurile Olimpice din Sydney 2000, recunoscand ca a facut uz de steroizi (un drog de desen folosit pentru a intarii potenta fizica) pentru a castiga. Cel de-al doilea a declarat ca va face recurs in privinta sentintei care l-a condamnat la pierderea tricoului galben de la Turul Frantei 2006, acuzat ca a consumat droguri pentru a castiga.

Afectata si plina de regrete cea dintai (unii gandesc ca teatrala) si agatat de propria lui minciuna cel de-al doilea, ambii trisori ilustreaza cu mare claritate drumul sportului in timpuri moderne. Nu e cu nimic diferit de modul in care omul, din cele mai vechi timpuri, cu onorabile exceptii, se lupta cu acest mediu natural pe care toti il iubim. Precum corpul nostru.

Il iubim, il iubim, dar interesul nostru, interesul lor, face ca vrem sa ne bucuram de el doar schimbandu-l dupa bunul plac. Nu stim sa ne acceptam asa cum suntem. Ma explic: ne place natura, dar mai bine daca e privita din o megaurbanizare de lux care sa obtina energia pe care o necesita din o instalatie care a "mancat" spatii verzi, pline de viata.
Ne place sa fim mai inalti, mai puternici, sa ajungem cat mai departe de fiecare data, dar propriile noastre limite ne aduc aminte ca suntem limitati, asa ca pe o fundatie de steroizi, EPO si tot tacamul de excremente chimice pe care ni le indopam, il schimbam dupa bunul plac.

Beneficiile obtinute sunt extraordinare: spectacol garantizat pentru mase, viitor pentru enorma economie care a crescut in jurul sportului si sa ne simtim de fiecare data cat mai centru al universului, fiinte cat mai superioare.
E adevarat ca se lupta impotriva drogurilor in sport. De aceeasi maniera cu care luptam impotriva accidentelor medioambientale. Dar de acelasi mod in care nimanui nu ii trece prin minte sa lase satele sa creasca pe baza unor cresteri urbane infame, cum nimanui nu ii trece prin cap ca vanatoarea ar trebuii interzista cu totalitate, nimeni nu gandeste ca sportul ar putea sa nu mai ofere spectacol intro buna zi.

Adoram epoca Tourmaletului, ne rezulta indispensabil sa traiam pentru echipa noastra favorita. Ne este nevoie ca indivizi si ca societate, chiar si cu costurile de a sarii peste anumite limite. Tocmai de aceea, sunt din ce in ce mai multe voci care intreaba daca nu ar fi mai bine, sa fie data unda verde drogurilor in sport, pentru a ne simtii de fiecare data mai impliniti, iar spectacolul poate continua in voie.